How to catch in your palms ,one end of the rainbow...

vineri, 6 mai 2011

AZURUL CA UN HOINAR-AZURE LIKE A WANDERER

  • Acoperita ca un voal de nostalgia atator dimineti,pornesc prin Valea Muntelui.Sub pasii mei,pamantul reavan,cazut peste noapte de pe copitele caprioarelor,freamata,ca sub atingerea aripilor stravezii ale unui spiridus.Cu fruntea indreptata spre Cer,ascult cum curge Izvorul.Mugurii copacilor sunt pregatiti sa dea in floare.M-am intors din maruntaiele Pamantului si port pe trup semnul intunericului din genuni. In acest loc se afla Poarta Adancurilor,locuinta inmiresmata a spiridusilor,in care se zamislesc visuri ciudate,asternute ca un polen multicolor,peste nedeslusitele ecouri ale Intunericului.Deschid lacatul si ma opresc in mijlocul acestui univers impietrit,ca o picatura de apa vie,cazuta din Cer.In cercuri concentrice,din ce in ce mai largi,cad ca o petala,bobita de vis,din launtrul careia se aud tot mai puternic bataile inimii,ca sunetele cristaline ale clopotelor din turla catedralei,cuprinzand,ca un voal magic de iubire,imprejurimile nepatrunselor carari ale Abisului.Cu frica in priviri cat Cerul,ating cu palmele,pietre ramase de la inceputuri,cand cuvintele se rastalmaceau in apele Izvorului.Intunericul ma primeste in casa lui.De atat singuratate,legaturile copacilor se prind ca intr-o imbratisare,ca sa nu raceasca.Aici,printre umbrele tenebrelor,primesc in inima soaptele Izvorului.ca o binecuvantare.Sagetatoare umbre,ca niste liane aduse de ganduri,se ascund in urma mea,incercand sa-mi cuprinda fiinta,sa imi opreasca trecerea.De aici,din acest imens locas al singuratatii,nu mi-e mai frica,pentru ca stiu ca apa duce catre Cer.Cuprinsa de un neasteptat sentiment al trecerii ,imi ridic ochii spre Cer,ca sa-i ascult cresterea.Cercuri concentrice aduse de ganduri,cheama,prin bataile inimii,ca un ecou straveziu purtat pe aripi,de ingeri,intoarcerea Ielelor frumoaselor,sa zadarniceasca,prin dans,nelinistitele liane intunecate ale tenebrelor.Si,ca un voal straveziu,iubirea ma cuprinde,ridicand trupul meu spre lumina,asezandu-mi trecerea pe firele de iarba,impodobite de picaturile de roua ale diminetii.Cu genele intredeschise,inlacrimate,Ielele frumoasele ating,in taina,inima mea.Ascult in tacere cantecul greierilor,ca un zvon tremurat,purtat pe aripi de spiridusi.Ca niste cirese dulci,zemoase,bataile cadentate ale inimii se lovesc,acum,de fruntea mea.Printre degete,Azurul,ca un hoinar,s-a ratacit,ca sa-mi aminteasca,sa nu uit niciodata drumul catre casa.
  • Covered with a veil of nostalgia that so many mornings,starting through Mountain Valley.Under my steps,moist ground,fell overnight on deer hooves on the trail,shudder,as in achieving flimsy wings,of a brownie.With forehead toward heaven,listening to flowing spring.Tree buds are ready to give in bloom.I turned the bowels of the earth,and wear on the body,dark mark from naught.In this place is deep Gate,fragrant home of elves,that is conceived,strange dreams,fall like a multicolored pollen over uncertain echoes of darkness.Open the lock and stop in the middle of this universe hardened as a drop of living water fell from the sky.The concentric circles of the wider fall like a petal,pearls dream,from within which is heard more and more powerful,heart rate,crystalline sounds of bells of the cathedral,including as a magic veil of love,unfathomable surroundings paths of the Abyss.With fear in my eyes,as Heaven,reach with palms stones left over from the beginning,when words are twisted in the water Spring.Darkness accept me into his house.So much loneliness,bonds trees cling like a hug,not cool.Here,among the shadows of darkness,received into the heart,whispering Spring,a blessing.Piercing shadows,like lianas,brought of thoughts,hiding behind me,trying to contain my being,to stop my passage.Here in this huge house of loneliness,I'm more afraid not,for I know that water goes to Heaven.Seized with a sudden feeling of the passage,I looked up to heaven,to listen growth.Concentric circles brought of thoughts,called by heartbeat,echoing stone,worm on the wings of angels,returning Beautiful Elves,frustrate through dance,lianas restless dark of darkness.And like a gauzy veil,love embrace me,lifting my body to the light,settling my passage on the grass,trimmed drops of morning dew.Eyelashes parted with tears,Beautiful Elves reach,in secret,my heart.Listen in silence,crickets,as a rumor trembling,carried on the wings of elves.Like sweet cherries,juicy,heart beat rhythm,it hit my forehead now.Among fingers,azure like a wanderer,got lost so that I remember,never forget the road home.

DE 70 DE ORI CATE 7-70 TIMES BY 7

  • Sa ucizi,intr-o lume perfecta,sa ucizi toate cuvintele.Sa ucizi bobite de lacrimi ce curg pe pamant,ca o crestere.Sa ucizi lumina,iubirea,nemarginirea,atat de aproape de inima ta,incat versul,ca un voal ancestral se topeste,curgand pe pamant.Cum ai putea,Pamantule,sa iti zadarnicesti schimbarea? Cum ai putea,Intunericule,sa iti adaugi lucrarea tesuta in nopti adanci,din trupul Ielelor frumoaselor?Cu mana intinsa atat de aproape de inima ta,trecut-au anii,si Timpul ramas-a neschimbat.Adanc este Cerul,acum aplecat spre ochii sperantei.Adanca e noaptea,si cat de adanca?Adanc aplecat,Adanc neschimbat,cum ai putea sa primesti cu ochii inlacrimati,un singur cuvant?Adanc aplecat,nu te-ai schimbat,Adanc ,aplecat peste trupul Ielelor frumoaselor,Adanc,aplecat in nemarginire.Fi-va ziua,mireasa ta?Fi-va iubirea,pecetea ta?Va fi cuvantul,atat de stingher,incat in noptile cu luna,ca un mesager al astrelor,sa cheme in ecou,cu lacrimi de inger,ca un lup,iubirea pierduta,ca o mireasa,in lumea perfecta,fara lumina,fara speranta,fara alinare?Necontenit e strigatul,cazuta-i speranta,in lumea perfecta ce-o purtam in taina,pe umerii goi.Cuvinte cazute ca lacrimi pe cripta,cuvinte indoliate,pe care niciodata,atingerea ingerilor nu le va curata.De 70 de ori cate 7,cazute pe morminte,ce tainica putere,cand in lumea perfecta,speranta a murit.Cazut e voalul peste minuni,cazut,ca o lacrima ce nu se va sterge,caci,omul,ca inger,nicicand nu va mai fi.
  • To kill in perfect world,to kill all the words.To kill pearls of tears flowing on the ground,as an increase.To kill, light,love,infinity,so close to your heart,that verse as an ancestral veil melts,flowing to earth.How could earth,it thwarts your change?How could Darkness,to add your canvas,woven deep nights,from body of Beautiful Elves?With helping hand so close to your heart,years went by,and time remains unchanged.Deep is the sky now leaning towards eyes of hope.Deep is the night,and how deep?Deeply leaning,Deep unchanged,as you could get,watery eyes,a single word?Leaned deeply,you have not changed,Deep leaned over body Beautiful Elves,Deep leaned in infinity.Will be the day your bride?It will be love your seal?Word be so lonely,that in the nights the moon as a celestial messenger,to call the echo,with tears of angel,like a wolf,lost love,as a bride,in a perfect world,no lights,no hope,no relief?Is continually cry,fallen is hope,in a perfect world,what will secretly wear on bare shoulders.Words fell like tears crypt mourning words,which never reach angels will not clean.70 times by 7,fallen on the graves,the mysterious power,when in a perfect world,hope died.Is veil fell upon wonders,fell like a tear that will not delete,because man,that angel,never will be.